Hai

Hai, lasa- mă, să ţi-l descriu, peisajul,

În care tu eşti zbor de rândunică,

Cu zbatere de aripi şi de frică,

Să nu ţi destrame fulgere, mirajul.

Intâi un cer albastru peste ape

Oprite n loc de crengile pletoase,

Să aibe renii unde să se adape.

Apoi intinderi largi si colorate,

Petalele orbite de lumină,

Stamine sărutate de albină,

Şi liniştea privirilor curate.

Spectacolul misterelor sonore,

Al duhurilor mici care descântă,

Şi suflete uimite care cantă,

În zările sfinţite de aurore.

Da, ai acum privirile pierdute,

Şi gândul mic aleargă ca furnica...

Cum zboară primăvara rândunica,

Pune-ţi in vis aripile si du-te.