Şi am aflat că au fost cazate pe strada P., în Zorilor, la o cunoştiinţă a mătuşii. Prima dupămasă Alteţa sa Prinţesa Marika a petrecut-o cu dactilografa, ca să îşi corecteze lucrarea de diplomă, care se numeşte acum licenţă, cu toate că e acelaşi drac, pe care o va dezlega şi apoi o va lega din nou cu corecturile făcute. Şi cum are obiceiul Marika, că am ajutat-o şi eu cu sfaturi, la redactare, cu care ocazie am aflat, despică nodul în 4 şi în 44 şi autocaută autonod în papură şi dacă nu este nod, spune " stai, să lăsăm papura să crească mare, un sezon... şi mai trec 6 luni, şi se recoltează papură cât să alimenteze 2 schimburi la fabrica de hârtie şi Marika, cu căutătorul de noduri în mână, scanează şpe mii de fire de papură după care îţi flutură cu satisfacţie pe la nas, unicul nod de pa canalul Chilia, nodul," Ţi-am spus eu că papura are în mod funciar noduri...", şi până seara a terminat cu autonodurile. A doua zi a fost la combinatul F. din nou, şi l-a întâlnit pe cel ce a ajutat-o cu date din teren, să îşi facă diploma, care tocmai se întorsese din concediu şi a aprofundat şi cu el, nodpapurănodul diplomei ei. Şi pe la unşpe antemeridiane mă sună pe movil , eram în CENTRO DE LA CIUDAD, să ne dăm întâlnire la Mec Dînîlds în piaţa MeVe, cu ultimatum, "...si non te veo muy proprio y pronto, me matare...". Şi stau şi mă gândesc, ce tot ciripeşte mititica, viaţa mea, viaţa ei...aşa e tinerii de tineri de secolul douş'unu, plini de nerv...banii sau viaţa....sexul sau viaţa...viaţa ei...viaţa, mea...dar o să ne întâlnim şi mă dezluşesc eu ce vânt o poartă şi o aduce 'ncoace...i-auzi,cică...me matare...hmm... Stau eu şi aştept acolo afară pe terasă cam o jma de oră şi ceva, iar Her Imperialistic Highness nu cată să se arate... Şi vine într-un târziu, cu scuza că " a intrat puţin în câteva magazine pe drum...", într-un taior puţin cam bărbătesc, cu părul puţin cam vâlvoi, de parcă camerista de la palat însărcinată cu coafura ar fi fost în concediu ovăr zi oshăn. Era puţin mai împlinită la faţă, şi cu ceva culoare ciocolatie în obraji şi ochii ei muy albaştri aruncau din când în când cuie şi piroane care se răspândeau prin piaţă pe jos printre picioarele unei găşti de ţigani rromi, îmbrăcaţi la ţol festiv, că mergeau la ceva petrecere familială, sau poate la o înmormântare, că nu sunt nici ei scutiţi...Părea a-patică ca o tigresă înainte de a se pregăti să jumulească un epure dar nasul meu fin de ratapatapsiholog a mirosit că era plină de nervi oţeliţi şi nedomoliţi...

.... şi de pliscuri oţelite şi de ghiare,

( din Carte Junglei de Rudyard Kipling). Aşa că pe mine nu mă ducea de nas cu a-patia ei, şi după ce am început să discutăm, şi-a mai revenit şi şi a lăsat deoparte masca aburrida ( de la aburmiento - din espaniola) . Şi a spus aşa... 'ntr- o doară ...parcă aş mânca o gelata la promo cu opt mii... Şi am mâncat două ea şi două eu, de mi-am stricat cura de slăbire pe ziua respectivă, dar aşa scrie în vieţile sfinţilor părinţi care s-au nevoit în pustie, la Eghipet, că, dacă ai oaspeţi, laşi postul pe mâine şi pui pe masă tot ce ai mai bun şi mai ieftin la Mec Dînîlds. Pisicimea sa Marika FM (Figură Mare) a declarat că trebuie să îşi facă plinul, că ea la castelul din Sebeş -Alba nu găseşte aşa ceva...şi că tot Sebeşul şi tot tineretul sebeşesc, o plictisesc...şi am întrebat-o, ca din întâmplare, ce mai face prietenul, Don Pancho, Hidalgo de Petreşti. La întrebarea mea, distinsa inter-locutoare a făcut gura ca un botişor, nu am înţeles bine din ce cauză, findcă a vrut să îmi transmită elegant, că i-am pus o întrebare nu tocmai potrivită, sau pentru că se pregătea să îşi introducă limba şi eventual chiar şi botişorul cu totul în fundul cornetului de îngheţată, unde mai rămăsese puţină delicatesă metropolitană, şi înghiţind ultimele picături de deliciu a răspuns cu un oftat kaiserlihe - kioniglihe - chezaro craiesc- MĂ PHLICTISEŞTE... ( me aburre, tengo aburmiento mejor) şi că, de fapt, şi tot oraşul ăla o phlictiseşte ...I-am amintit de o escapadă autumnală de a mea, la Sebeş, unde m-am simţit proiectat într-o dimineaţă în " memoires d' outre tombe " , amintiri de dincolo de mormânt, de pe lumea hailaltă, la care dânsa a început să râdă mânzeşte şi să chicotească aprobator şi mi-a oferit cu un gest princiar cornetul să îl procesez în aparatul meu digestiv. Apoi am scos portmoneul să îmi plătesc partea mea, nu eram aşa de bogat în acea dimineaţă, ca să suport eu tot, şi dânsa a remarcat că am un portmoneu nou şi elegant de piele.

I-am relatat că tocmai îl cumpărasem de la un " magazin de 1 euro ", unde orice obiect se vinde la 39.900 lei. Au apărut multe în oraş, şi lumea stă la coadă, nu pot toţi intra de o dată în magazin, că se calcă pe picioare unii pe alţii, şi nu au loc la standuri. Şi i-am arătat ce coada era afară la unul din ele, şi ea a fost necăjită, că nu are timp să viziteze unul, şi am început să mergem spre gară, ,unde avea întâlnire înainte de plecarea trenului cu mătuşa Veta ( VHEETA , MI-AI STRICAT CHIU-VE-TA) . Şi tot mergând pe jos spre gară, am dat în drum de o coadă mai mică la acelaşi gen de mercado şi ne-am aşezat la rând la insistenţele Donei Infanta Marika, şi am mai negociat eu cu bodigarul de la entrada, că ne pleacă trenul, şi am intrat înauntru, şi Marika s-a repezit la un stand unde se dădeau pe un euro trei bikinei-chiloţei-şnuru-i-gros-pe-lângă-ei, au de fapt alt nume din ăsta, sucit, tot îmi stă pe limbă, dar nu vrea să iasă...tanga, care vine de la talanga balanga din Katanga... din aceia ca şnur la cuhr şi cu floricele în faţă, şi a tot probat un sfert de oră, numere şi culori şi modele de floricele, până am înţeles de ce este prietenul şi tot Sebeşul aşa de aburmentidor... Şi pe urmă a mai cumpărat,

toate cu câte 1 euro, şi tot scâncea, că simte că nu se poate abţine, că a intrat în febra cumpărăturilor şi, pur şi simplu, simte că nu mai poate... trebuie să cumpere... şi gata....şi cu coşul plin, îl ţineam eu, cavalereşte, s-a repezit din nou la raftul cu bikinei şi a răscolit cam vreo 200 de bucăţi şi mă tot întreba, să o ajut, ce să aleagă, şi eu nu mă prea pricepeam...mai mult nu...că să fie cu flori albe...ba, nu, că mai bine albastre, că să aibe flori şi la poponeţ, sau numai şnur...,şi eu am atenţionat-o că îi pleacă trenul, şi ea a mărturisit oftând din greu, în timp ce achita echivalentul in lei a 4 euro pentru toată supereuro- distracţia, că parcă, parcă, o bate gândul să revină în Cluj la toamnă, chiar dacă, şi aici, viaţa pare să fie pe undeva plictisitoare, dar în nici un caz atât de tare, dar în nici un caz ca la Marika Manor Castle de Sebeş. Şi am înţeles că a dorit în mod cert să îşi mai corecteze diploma, dar i se făcuse şi dor de Cluj pe ici pe colo, nu îndrăznesc să spun că şi de persoana mea... Şi am condus-o cu autobuzul RATUC nr 35 până la gară, şi în autobuz am încurajat-o referitor la rezultatul examenului din toamnă, cu câte argumente logice am găsit la îndemână, că la Sebeş, ştiam că nu o încurajează nimeni... Astfel, i-am explicat că de rezultatul examenului ei şi a celorlaţi absolvenţi, depinde imaginea facultăţii, de care depinde numărul de candidaţi care vor dori în toamnă să se înscrie în anul întâi, de care depinde mărimea alocaţiei pe care o va primi facultatea din bugetul universităţii, de care depind salariile şi cariera profilor. Luând în calcul aceşti factori, şi aplicând la fiecare o pondere specifică, şi analizând nivelul profesional al lucrării ei, plus o estimare a capacităţii ei de a expune liber în condiţiile stresului ultimului examen de facultate, şi ţinând cont de faptul că notele maxime sunt în aceste cazuri rezervate celor ce cotizează, am făcut o prognoză satisfăcătoare asupra rezultatului, în timp ce autobuzul ne depunea în faţa gării...Cu toate ca era târziu , mătuşa Veta ( VHHEETAA - MI-AI STRICAT CHIUVETA ) nu era la locul de întâlnire, până, când, deodată,...deodaatăă ...

Trebuie să fac o paranteză istorico-pisico-filosofologhicească... ca să întelegeţi - in toto et in largo , de todos, - momentul culminant de remarcabil de culminant al pisicodramei.

Este o greşeală să credem că lucrurile neînsufleţite au viaţă. Dar, străduindu-ne să nu cădem în greşeala aceasta, riscăm să cădem pe partea opusă, să credem că lucrurile neînsufleţite - neaduşevleonnâie, sunt complect lipsite de. Nu putem spune că nu au personalitate, un tigru ar împărţi lumea în lucruri care se mişcă, şi care nu se mişcă , din cele care mişcă, unele miros frumos şi sunt bune de mâncat, dar trebuie să alergi după ele şi să le apuci cu dinţii de gât, că altfel nu le poţi convinge să stea pe loc...Cu un răsgând din ăsta, felin, o să vă expun ceva din şi despre personalitatea mitralierei Maxim, prima mitraliera care s-a inventat. Pe urmă a apărut Gattling. Intâi s-a inventat, apoi s-a testat în poligon, apoi a fost scoasă pe primul ei câmp de luptă, mi se pare că în Mexic...pe la...cam acum o sută de ani...să ne închipuim acel câmp de luptă, când El Tenente sau El Capidan a ordonat pentru prima dată în istorie, către El Sergente servante de ametralladora..." Tu cabron, hijo de puta, me cago en leche de tu cincada madre, hasta con palabras, HASTA ,FUEGO !" ...şi când aceasta a început să latre şi să scuipe foc cu o cadenţă de 600 de gloanţe pe minut...Nu poţi să spui că mitraliera atunci era vie, dar nici nu poţi să nu te gândesti, că nu avea "temperatură emoţională", că nu spunea ceva teribil , oribil , dramatic , plin de foc ...evident că de foc.. că nu era pistol cu apă...Sunt un pacifist şi nu mi-a plăcut niciodată prea mult, nici armata şi nici războiul, dar nu pot să nu am un fior de admiraţie când mă gândesc la acel câmp de luptă şi ....şi...năucitor...în spatele nostru a apărut ca din pământ, mătuşa VHEETA., MI-AI STRICAT CHIUVETA şi THA THA THA THA THA THA THA THA, mătuşa Veta, cu 600 de lovituri pe minut, ca la prima ieşire a primei mitraliere din istorie pe câmpul de luptă şi înaintând cu viteză, ca o mitralieră montată pe un TAB - Transportor Amfibiu Blindat, se rostogolea spre noi mătuşa Veta... vheetaa... dar Ştefan Bănică Giunior zăcea pe asfalt, ciuruit ca o plasă de prins peşte oceanic, şi din găuri se revărsau valuri, valuri, de sangre impuro roso spre rigolă...aşa că eu m-am retras rapid după un colţ al clădirii, după un colţ, să nu mă nimerească gloanţele. Motivul războiului civil era o neînţelegere asupra locului de întâlnire, se pare că mătuşa se dusese să aştepte în gara de scurt parcurs unde nu venea nimeni să o ia, bineînţeles. Marika ar mai fi stat în Cluj o zi,chiar şi două, dar mătuşa , nu şi nu , hai acasă , acum , azi, că aici mi-e urât , nu mă simt bine...