Stiam cã sunt ardelean. Asta înseamnã cã, dacã îmi spui azi o gluma,

s-ar putea ca mâine sã îmi pice fisa, si sã încep sã râd, dar nu-i sigur, sigur e cã niciodatã nu o fost sã nu fie cumva, si cã nu-i bine sã te grãbesti sã faci prea mult lucru azi, sã mai lasi si pe mâine ,sau chiar poate, pe poimâine ,cãci s-ar putea sã nu mai fie nevoie sã îl faci, dar dupã ce ai inceput sã faci ceva, fã cu nãdejde, cã Dumnezeu iti dã o pâine zilnic, dacâ îi ceri, dar nu ti-o bagã El in straitã, si cã noi ardelenii, facem si ce altii nu rãzbesc, si nu pot, cã noi am mai fãcut, si s-o putut., si cã imi iubesc fratii de dincolo de Carpati, dar brânza e pe bani, iar ei nici nu stiu ce e aia brânzã, cu toate cã se laudã, si dupã ce taie porcul, nu mai stiu ce sã facã cu el, si n-au auzit de pita cu slanã si ceapã, iar de tuica de Zalãu dublu fiartã au parte numai de când mergem noi cu diplomatu burdusit la ei dupã aprobãri, care s-au inventat din acest motiv. Dar nu geopoliticã culinarã vreau eu sa fac aici ci sã ii multumesc unui taximetrist bucurestean pentru un compliment pe care mi l-a fãcut, dupã care m-am impãcat sufleteste cu miticii si imi sunt chiar simpatici,se mai fac si minuni, inafarã de cazul în care ajung sa imi fie sefi , dar am aranjat ca asta sa nu mi se mai imtample mie personal, asa ca in politica nu ma bag.... Aveam de mers în Bucuresti, dupã aprobãri ,comenzi si contracte pentru firma la care lucram si trebuia sã distribui patru oiegi de palincã, la trei institutii, intre douã trenuri cu o orã si jumãtate distantã între ele.. .Am luat un taxi de la Gara de Nord, pe care scria tariful la kilometru , ca sã nu ajung sã fiu jefuit sub protectia legii, îi explic soferului pe drum cam ce probleme mã frãmântã, si lângã prima clãdire cu 15 etaje în care trebuia sã intru sã aplic la Mãria Sa Birocratia trucul ardelean cu " e ora zece... n-ar merge un pãhãrel... lângã sanvisul dvs..." ...mã gândesc cum sã îl conving pe taximetrist sã mã astepte pânã cobor, sã mergem impreunã mai departe, si scot cea mai mare bancnotã nãscocitã de benere în acel moment ,si mã pregãtesc sã i-o las in gaj. El imi ghiceste gândul si imi spune, antologic " Tine-ti domnule, banii, te astept aici ,pânã iti rezolvi treaba, stiu cã nu o sa mã trisezi, fugind prin usa din spate a cladirii, fãrã sã îmi plãtesti cursa. Sunt sigur de asta, pentru cã de când ai deschis gura, mi-am dat seama dupã accent cã esti din Cluj ".