Permanente

Lângă noi, copacul cu piele de tablă

Răsuceşte în creştet rădăcini.

Vom urca în sus prin fibrele lui

Cu sufletul ca un lemn uscat

Înainte de ploaie.

Mâinile strigă şi se frâng,

Pe noapte, pe flăcări, pe trupuri,

În muguri rămâne zbaterea lor,

Peste tot suntem noi,

Pereţii tunelului

Prin care trecem.