Le cul du Bon Dieu
Telenovelă adulterată. Conţine sugestii, scene, de înaltă imoralitate. A se consuma cu precauţie.
..eram la o nuntă...sunt invitat la toate nunţile
de către cei ce mă cunosc, căci sunt un bun animator...la Periniţa nu mă întrece nimeni...
-Eii, lasă...ştim noi că le cam înfloreşti...
-Nu le înfloresc, le deflorez...Şi mai spre
dimineaţă am constatat că nu prea mai era vin pe mese, şi i-am spus unei verişoare, hai să mergem
până în pivniţă...ajutăm gazdele...aducem nişte vin...acolo am încercat cu furtunul câteva butoaie...şi
am dat de un vin dulce...cine-l bea nu se mai duce...era locul cam strâmt...nu ştiu cum s-a făcut...că m-am
trezit cu ea în braţe...şi am făcut o nuntă pisicească...
-Ne-ai mai tot povestit asta, cam o dată pe
lună...te-ai ramolit de când bei numai cola...
-Nu, eu o beau ca mexicanii şi iranienii, pe
post de afrodiziac... dar, dacă nu mă credeţi, de ce mai ascultaţi...
-Păi, findcă eşti poreclit Don Juan
de Casanova...
-Nu mă dezmoşteniţi, y Cluj Napoca
y Vad y Feleac...să nu mă interpretaţi greşit, ,nu sunt al adept al legăturilor extraconjugale...dar
nici nu sunt contra lor...consider că fac parte din faptele milosteniei trupeşti şi nu vreau la judecata de
după ce dau colţu' să fie de faţă vreo femeie care să ofteze că n-am servit-o aşa
cum trebuie...în Spania...o mie şi una...în Transilvania...o mie şi trei...dar eu nu le-am numărat...ce rost
are...
Dar am şi întâmplări mai memorabile...cu
fundul lui Dumnezeu...pe asta nu o ştiţi...e din secolul trecut...eram la o conferinţă naţională
de...şi aveam întâlnire programată...era din alt oraş...ne întâlneam la conferinţe o dată la şase
luni...să nu ne plictisim unul pe altul...dar
prima dată a fost mai specială...o iarnă timpurie, adusese zăpada în staţiunea montană alăturată
şi am ales pentru cazare hotelul ***** cu piscină şi ...dar de când ne-am repezit în cameră...a început...vă
spun că ne întâlneam pentru prima dată şi nu ştia încă de ce sunt în stare...a spus că nu ştie
dacă face bine că se întâlneşte cu mine astfel..că e păcat...eu am recunoscut că...cam aşa
e, dar nu este un păcat mortal...cel puţin eu nu cunoşteam pe nimeni care să fi murit din cauza asta...e
drept că am avut o rudă, verişoară
de verişoară, care a fost dusă în noaptea nunţii la cusut...dar, dacă e vorba de păcat...
...te-am şi iertat, e vechi păcatul,
şi nu eşti prima vinovată...
...că i-a spus un călugar că zilele
săptămânii care conţin litera râ sunt nefaste pentru...eu i-am citat tot din sfinţii părinţi...că
o dată pe lună, nu-i păcat...şi ea a spus, că de dezbrăcat, se dezbracă, dacă o ajut...şi
am trecut şi pe la baie...dar numai să stăm dezbrăcaţi, şi nimic mai mult...
Şi a început să discute pe teme biblice
care o bântuiau...că ea vrea să se întâlnească cu Dumnezeu...eu aş fi vrut să replic, că acum
e momentul dar, m-am abţinut...unele lucruri se fac, dar nu se spun, pentru că nu le poţi spune, cu atât mai
mult, la cei ce nu au fost în zonă...pentru
un nevăzător din naştere, culoarea albă e ca iaurtul, vata sau laptele...
asta-i...
Apoi a spus că simte nevoia să bată
nişte mătănii. Am vrut să replic că nu mai bat motanii de când, la cinci ani, m'am opărit cu
apă cu sodă de spălat rufe, bătând pe unul, de era să mă curăţ, dar am văzut
că era vorba de o gimnosofisticărie pentru cură de slăbire, combinată cu oftaturi şi exclamări
cu 'Doamne, nu mă lăsa'... Apoi a spus că simte nevoia să citească puţin din Biblie...eu, observând
că se pune de o seară ratată, m'am
retras în retragere, gândindu'mă că fiecare se inspiră de unde poate şi se expiră când se strică
carnea pe el... şi am început să scriu...eu aş fi citit ceva din Cântarea Cântărilor, să rămân
în priză, dar, cum nu aveam acces, că acaparase ea, Cartea, am recitat din memorie
si apoi am mai compus şi eu...pentru circumstanţă, un text necanonic, în complectare...dar după ce
l'am recitit , m'am gândit că merge, ca text de sacrificiu...
Cu sunetul de liră al glasului tău,
Mi-ai răpit inima cu zâmbetul tău şăgalnic,
Şi cu o unduire a coapselor tale,
Mângâierea mâinii tale pe faţa mea
Preţuieşte mai mult decât aurul,
Lângă tine e linişte iar îngerii cântă
De fericire când te văd...
Dar , te rog, te implor,
Nu trezi, nu stârni dragostea
Până nu vrea ea...
Apoi a spus că, se culcă lângă mine, dar... doar atât...eu...oricum,
e mai mult decât nimic...şi sperând eu că...fiind amândoi goi, ca în Geneza, pe la început...înţelegeţi...Dar,
s'a repezit cu ardoare la pat...am interpretat eu greşit mişcarea...s'a aşezat la perete, a întors spatele
şi s'a betonat în poziţie...beton Portland...care rezistă şi la apă, şi la foc...
Apoi din nou...că, ce se face ea...că ea vrea să vadă
faţa lui Dumnezeu şi ştie, că nici Moise nu a reuşit...
...Te voi pune sub teşitura stâncii,
Te voi învăli cu un nor,
Şi chiar şi atunci,
Nu-ţi voi arăta
Decât partea Mea dinapoie...
( adică fundul...)...şi tot întorcea versetul
pe faţă şi pe dos, sperând să găsească prin el o cale...un mesaj ascuns...o sugestie...eu încercam
să îi potolesc nervii, acţionând asupra ectodermei...dar era în meditaţie prea profundă ca să poată
simţi ceva...nci să doarmă nu vroia, nici să...nici pe mine nu mă lăsa să dorm...pe la
patru dimineaţă a mai obosit la soft şi parcă, a vrut câte ceva...dar după şase ore de luptă,
eu eram cam fără chef...ce a ieşit, a ieşit...
- Ai rezistat eroic...trebuia să o arunci
de pe fereastră în zăpadă. Să fie obligată să treacă aşa, goală, pe la recepţie,
să vadă şi ei, că ai fost erou la
muncii socialiste...
A doua zi ne'am plimbat puţin prin pădure...într'un copac bătrân, o ciocănitoare tocănea în limbaj
Morse, versurile cântecului...
Hello,bebi, marmazel,
Hai cu mine la hotel,
Săţi arăt ce n'ai văzut,
De c'nd mama te'a făcut...
Din văzduh, cumplita iarnă cernea
norii de zăpadă...fulgi cât palma, ca nişte meduze, se legănau languros prin aer...oamenii de zăpadă
cad din cer pe componente...un cer cenuşiu, mai adăuga la tristeţea...omne animal post coitum, trist e...şi
nu aveam chef să o aud, dar ea nu putea să se abţină să nu spună...am impresia că eu sunt
bărbatul...cam aşa era...da...eu nu eram în stare să o trântesc în zăpadă, fără milă,
să ii ard două zvaturi de palme, pentru încălzire şi să îi dau pantalonii jos...pe motiv că, şi aşa, nu durează prea mult...cum
zice un eschimos...( pentru bibliografie citiţi Chemarea Banchizei, şi vizionaţi filmul Umbre Albe cu Antony
Queen)...Dar răspuns de la mine, nu a avut...răspunsul a fost dus de vânt...the answer is blowing in the wind...Dumnezeu tăcea...şi eu la fel...
Apoi , vânturile şi valurile vieţii m'au
dus pe alte meridiane...unde am găsit alte partenere de studiu biblic...
Dintre sute de catarge
Care lasă malurile,
Câte oare, le vor sparge,
Vânturile ,valurile...
aşa că, nu mai puteam să îi fac curte cu versuri din Dan
Mutaşcu...
Iţi dau catarg după catarg...
Şi nici ea, să mi se plângă în cartoline cu
...Pentru cine, largile zări,
Pentru cine catargele...
dar tot m'am ales cu ceva din escapada aia...revelaţiile vin când te aştepţi mai puţin la ele...nu am pretenţii
să văd faţa lui Dumnezeu...am aflat atunci, însă, un lucru...dacă tu îi arăţi fundul, şi
El, tot fundul ţi' l arată...
Eiii, copii... ce e cu malinconia asta pe capul vostru, de ce aţi venit la mine, să vă cultivaţi
amokul...hai să râdem puţin. Să vă spun una nouă, proaspătă...eram la un parastas... Şi
nu mai era vin pe mese...si i-am spus unei nepoate...hai să mergem până în pivniţă...să ajutăm
pe gazde...
-Eei...lasă...şi la parastas...dă-o
încolo...
-Eeh, daaa...pentru mine ...nuntă...parastas...nu contează...
&&&&&&&