Tabletă cu un succes de neinvidiat

                            Povestire cu final aşteptat

…Apăi dragul meu, o să vezi tu, că nu o să treacă mulţi ani , după ce o să mor eu, că  toate aparatele astea de radio, şi televizoarele pe care le iubiţi voi atâta, vor fi pe toate gardurile, o să găseşti şi la gunoi, şi haiducii nu vor mai fi pân păduri ci pân birauă… Adică prin birouri. Aceasta a fost prognoza bunicii mele, pe vremea când în oraş se găsea un singur calculator, care ocupa o clădire întreagă, iar la televizor ne uitam la meciurile de la campionatul mondial cu o antenă parabolică construită dintr-un lighian, instalată pe Cetăţuie,  ca să prindem un satelit situat undeva deasupra lumii libere, sau emisiunea cu purici de la vecinii din vest sau din  sud. La Bucureşti era doar Cântarea României, care nu ţinea de foame. Dar noi  eram mândri, din ţara lui Foaie Verde şi neamul lui Făt Frumos…

Şi avea  bunica dreptate la termen lung, chiar ieri am depus la gunoi un televizor şi un calculator vechi , ambele încă în stare de funcţionare, dar care nu mi le mai cumpără nimeni, că sunt obosite şi învechite…dacă au lumină electrică acasă, în cocioabele de lângă halda de gunoi a oraşului, le vor  folosi cei ce trăiesc din ce alţii aruncă…

Despre haiduci vorbea din experienţă  proprie,  că era vitează şi mai întâlnea câte unul noaptea când mergea să pună capcane pentru  iepuri în pădurea baronului…pe unul care s-a legat de ea,

l-a bătut măr…Iar eu, care am moştenit de la ea  ceva din pofta  de vădăslit ( vânat sau braconat, cum vreţi să traduceţi) am întâlnit în scurta mea carieră de ziarist de scandal un haiduc modern, adică un hacker. Stătea la un internet café şi aştepta clienţi. Avea faima că se ocupă cu răzbunări, contra cost…

               Sub luna blondă nu se plânge,

              Ci răzbunările se curmă…

Mi-a explicat că el este încă în libertate, pentru că poate, dar se abţine. După ce mi-a arătat în 15 minute ce poate, de câte ori îl întâlnesc, îl salut cu respect şi sunt foarte grăbit…

Dar, pe bune, nu mi-e ruşine cu bunica mea. Ce altă confirmare mai bună pentru spusele ei, decât recentele declaraţii cotrocene, adevărate perle de mentalitate haiducă, care mă fac să cred că duhurile lui Pintea Viteazu, Toma Alimoş si a altor
…Feciori de lele nebună,
Care noaptea puşcă-n lună,...
zburdă voios prin spaţii virtuale, încântate de vajnicii lor urmaşi…
(A doua zi, preşedintele României i-a explicat preşedintelui Microsoft că, la începutul anilor ’90, România pirata Microsoft Office cel mai mult din lume. Iar acest fapt, după parerea domnului Basescu, a fost un lucru bun pentru că asa au apărut tinerii pregătiţi, deci pirateria a reprezentat, de fapt, o investiţie în prietenia cu Bill Gates, căruia ii dispărea zâmbetul treptat în timp ce asculta...din" Aventurile lui Bill Gates in România" de Iulian Enache,Cotidianul,2 Februarie 2007, Editia Online).

      Iar, cu toate că cap, nu am avut, şi nici nu o să avem  prea mult, niciodată, adică prea mult, dar creier avem, aşa că îl ţinem fiecare pe unde putem şi cu ce putem, sunt foarte mândru de naţia mea ocoşe, adică isteaţă,  brici,  căci suntem printre primele locuri din lume la exodul de creiere în domeniul informaticii. Şi pentru că bazele acestei nobile…etc, etc…nu găsesc epitetul acum, dar o să vi-l spun mai târziu…le-a pus şi fostul meu  coleg şi prieten, P., fost profesor de info,

   …Ieşi afară Profesor ,

Că te-aşteaptă doi cu parul,

Să te înveţe ce- i amarul,

Ieşi afară Profesor…

 …sărbătorind eu şi el, oarece decenii de la terminarea facultăţii, am mers la el la sediu , cu un pretext, dar am vrut să văd mai exact ce mai face. Dacă afli ce mai fac foştii colegi, ştii apoi  cum să te rogi,  care capră să moară mai întâi, după dictonul… Decât să crape capra mea, mai bine să crape capra lui… 

El se săturase  mai repede ca mine de salarul de dascăl şi de cutia de chibrituri confort trei în care locuia la bloc şi s-a privatizat imediat după revoluţie. Cu o conştiinţă de gumă şi coate de oţel, a trecut prin multe, crâşmă la ţară, export de cherestea în Egipt, şi-a luat chiar şi permis de port armă, ca să poată urmări un fost asociat care a plecat cu un tir de marfă, după care nu l-a mai întâlnit nimeni de atunci…A cumpărat cu două mărci bucata, televizoare , frigidere şi maşini de spălat adunate de pe marginea drumului din Germania, le-a reparat şi revopsit puţin şi le-a revândut în ţară cu 200, a făcut Ungaria Polonia şi Turcia cu sacoşa, portbagajul şi apoi cu duba, cu blugi şi adidaşi…s-a războit cu mafia arabă a ţigărilor,  a pierdut  o casă jucând la Caritas, şi alta  la un fond de investiţii şi la un faliment bancar…Până la urma şi-a găsit o nişă de piaţă, în care a învăţat meseria bine, în domeniul produselor de care are nevoie omul zilnic şi s-a oprit aici…vorba lui, ce iese în final, pe coş şi  pe canal, şi se transformă după mistuire în vânturi…

Şi vă spuneam, am fost la el la sediu. Vorbea cu mine monosilabic, şi între timp răspundea deodată  la două telefoane, unul fix şi unul mobil, mai dicta secretarei o notă internă, şi cu un ochi pe ecran şi o mână pe maus se uita la mesagerul electronic de pe internet.  Nu eram singurul vizitator, mai era unul cu treabă şi am asistat la o tranzacţie de …nu vă spun cât, că nu o să mă credeţi, realizată acolo pe loc, în 5 minute. Era vorba de ceva sau cineva cu multe stele, nu am înţeles prea clar dacă era vorba de un hotel, coniac sau general de armată... Am vrut să îl întreb ce pot să fac pentru el, căci pe vremuri, pe la începutul activităţii lui, mai câştigam un

 ban , ba chiar şi un leu, cu mici comisioane, dar am renunţat căci mă simţeam depăşit de situaţie…s-a schimbat boierul nu e cum îl ştii…

Aveam la mine în geantă câteva exemplare din ultimul meu  volum de literatură, să îl pot face cadou la prieteni, cu dedicaţie, dacă întâlnesc vreunul întâmplător prin oraş. Ca să introduc subiectul în discuţie l-am întrebat dacă îşi mai găseşte timp să citească, adică literatură serioasă, nu ziare, aşa cum făcea pe vremuri, când era prof. A răspuns scurt. Exclus. De fapt, îmi spunea el, nu a mai pus mâna pe o carte de când a intrat în afaceri. Adică de 16 ani.