Tabletă  de toamnă, cu anecdotă de întinerire

           (dedicată tuturor celor care...prietene...ele ştiu de ce...)

          Azi am ieşit în oraş ca iepurele lui Topârceanu, din povestea pentru copii...poate dau peste un prieten...poate dau peste o prietenă...poate îmi fac o prietenă nouă...am şi pregătit un discurs...bună ziua, dacă nu vă supăraţi...aici tac puţin, să văd cu ce mutră se uită la mine, dacă văd că nu am şanse...ca să mi le cresc, spun...mă scuzaţi...dacă... şi fac un mic gest de retragere...pe care îl combin cu o  mişcare de apropiere imperceptibilă... asta este o tactică inventată de mine... eu o numesc judo matrimonial...dar, ca să am şanse mai mari, merg în centru, unde trece mai multă lume, dar nu pe corso, unde sunt prea multe magazine, unde Zeul Mercur dă din aripioare şi te scutură la portofel, ci în forum, unde o statuie a unui erou naţional de la paşopt, o biserică barocă, o fântână aşa zisă artesiană, dar fără apă, cîteva tufe pitice de plante montane şi  porumbei care cerşesc grăunţe şi firimituri şi câteva bănci, îndeamnă pe trecători să mai lase din griji şi să guste din tihna municipală autumnală standardizată... Mă opresc şi eu şi...

                 Privesc oraşul furnicar...

                 Cu oameni mulţi şi muri bizari...

Dar murii, adică zidurile cetăţii, le'am mai lecturat, interesul meu citadin pe ziua de azi,  e  teren şi pedestru...şi concret...nu are rost să mă ascund... e clar şi limpede...şi fiindcă au sosit studentele în oraş, brânduşe, flori de toamnă, trotuarul e plin de culorile ultimei mode, trec cu mişcări unduitoare, ronţăind cu delicateţe dintr-un covrig şi dacă văd că sunt privite cu interes, încetinesc uşor pasul...parada modei cu pântecele gol până aproape de părul pubian mă scoate din sărite...sigur că e incitantă, dar se pare că nu ajută  cu nimic la ameliorarea indicilor din  statistica demografică, ci, parcă, dimpotrivă... vorba unui domn de la  Academie... excită, dar nu satisface...şi repetiţia de piele goală, face ca farmecul personal să se dilueze într-o excursie în banal, ori prozaic...dar oare de ce nu mă atrage azi, nici una, atât de mult, încât să îmi înving timiditatea...

De vină o fi anecdota care vi'o spun, aici şi acum...

Pe malul unui lac pescuiesc trei prieteni, de 20, 40 si 60 de ani...lacul nu e nici prea prea, nici foarte foarte...potrivit ca mărime...semirotund...pe malul opus apar trei tinere nubile care, una...două...chiloţii jos, şi...tuşti în apă şi bineînţeles că şi topless...tânărul pescar, cu ochi de vultur pleşcar... tiii...ce şansă di carne cruda...să-mi bag...hai să sărim cu toţii în apă, înotăm până la ele, şi...dar de ce să riscăm, luăm barca, vâslim de câteva ori şi am ajuns...e replica prietenului de 40...dar de ce să ne agităm atâta...se vede frumos şi de aici...aţi ghicit...răspunsul seniorului...După o eroscopie îndelungă, pretenţiile cresc cu vârsta...am rămas dezamăgit...şi aveam impresia că anecdota a fost creată pentru mine...am ajuns se pare, la vârsta privitului de pe mal...

            ...o fată trece cu-n profil

            Rotund şi dulce de copil...

Dar nu se poate...am mai văzut aşa minune,  doar în visele de adolescent...imposibil...am vrut să strig... dar de emoţie, mi s'a tăiat graiul, picoarele au vrut să se mişte, dar le-am interzis eu... mă întrebam, ce sens mai are...după tot felul de experienţe, te gândeşti şi la urmări...şi o pensie alimentară în ziua de azi...aşa că am rămas cu sufletul întins dealungul bulevardului, ca o coardă de vioară, legată cu un capăt de tine...te'am recunoscut...dar nu'i nimic, am numărul tău de mobil în agendă...pentru tine mă arunc şi în apă. Îmbrăcat. Mai ştiu să înot puţin...şi vitejia depinde şi de câmpul de luptă...aşa scrie şi în Arta Războiului de Sun-Ţu. Ştiu ce o să îţi spun la telefon...am şi un discurs pregătit...bună ziua...dacă nu vă supăraţi...vă rog să mă scuzaţi...dacă...